Favoritismul pornește, de multe ori, de la simpatiile personale ale profesorilor sau de la dorința de a promova elevii care „reprezintă” școala. Fie că este vorba despre performanțe academice, personalitate carismatică sau statut social, tratamentul preferențial subminează echitatea. 

Totuși, legea este clară: toți elevii au drepturi egale la educație, fără discriminare. Acest lucru este susținut în Art. 7 f) din Statutul Elevului: ,,dreptul de a beneficia de tratament nediscriminatoriu din partea conducerii unităţii de învăţământ, a personalului didactic, nedidactic şi din partea altor elevi din cadrul unităţii de învăţământ. Unitatea de învăţământ preuniversitar se va asigura că niciun elev nu este supus discriminării sau hărţuirii pe criterii de rasă, etnie, limbă, religie, sex, convingeri, dizabilităţi, naţionalitate, cetăţenie, vârstă, orientare sexuală, stare civilă, cazier, situaţie familială, situaţie socioeconomică, probleme medicale, capacitate intelectuală sau alte criterii cu potenţial discriminatoriu”.

Conform Art. 102 (2) din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP):

"În sistemul de învățământ preuniversitar, evaluarea se centrează pe competențe, oferă feedback real beneficiarilor primari, părinților/reprezentanților legali și cadrelor didactice și stă la baza planurilor individuale de învățare."

De asemenea, Art. 102 (4) din ROFUIP, precizează:

"Rezultatul evaluării, exprimat prin calificativ, notă, punctaj etc., nu poate fi folosit ca mijloc de coerciţie, acesta reflectând strict rezultatele învăţării, conform prevederilor legale."

Astfel, tratamentul preferențial este contrar principiilor stabilite de lege și de regulamentele învățământului.

Cum sunt afectați elevii? Elevii favorizați câștigă pe termen scurt: note mari, atenție specială și o imagine pozitivă. Însă, în timp, acești elevi ajung adulți nepregătiți pentru provocările vieții sau pentru cerințele pieței muncii, contribuind la o lipsă acută de personal bine pregătit în domenii cruciale pentru România. În schimb, elevii ignorați se simt excluși, ceea ce poate duce la pierderea încrederii în sine, absenteism sau chiar abandon școlar. Art.6 (2) din Statutul Elevului stipulează că ,,Elevii au dreptul la şanse egale de acces, de participare la educaţie şi de atingere a potenţialului lor de dezvoltare’’ cu toate acestea, într-un astfel de mediu, întrebarea rămâne: unde este școala pentru toți?.

Cum putem preveni favoritismele? Rezolvarea stă în transparență și responsabilitate. Profesorii trebuie să aplice bareme clare și să ofere șanse egale tuturor elevilor. Activitățile școlare ar trebui să fie incluzive, iar comunicarea deschisă cu elevii și părinții este esențială pentru a semnala eventualele abateri. Conform Art. 7 k) din Statutul Elevului acești au "dreptul la o evaluare obiectivă;" Mai mult, formarea continuă a cadrelor didactice poate consolida principiile echității și obiectivității.